Detectoarele de mișcare folosite pentru detecția persoanelor în clădiri

Din ce în ce mai prezente în clădiri, detectoarele de mișcare au o largă gamă de aplicații cum ar fi:

– deschiderea automată a ușilor;

– detectarea efracției;

– pornirea iluminatului;

– trecerea climatizării din modul economic în confort sau;

– pornirea ventilației.

 

Uzual ele pot realiza mai multe funcții cum ar fi detecția:

de mișcare, concepute pentru detectarea unei persoane care merge prin încăpere și

de prezență, detectoare mai sensibile și mai rezolute, concepute pentru detectarea unor mișcări mult mai fine, de exemplu o persoană care lucrează la birou, sau

“constant lighting”, adică menținerea unul nivel de iluminare constant in cameră prin ajustarea nivelului de iluminare al lămpilor electrice.

 

Detecția mișcării și a prezenței se realizează folosind:

– metode pasive, la care detecția se realizează doar prin măsurarea unor factori de mediu, de exemplu căldura corpurilor și

– metode active, în care detectorul emite un semnal al cărui ecou va fi ulterior evaluat, de exemplu tehnologie radar.

 

Tehnologiile utilizate frecvent în detectoarele de mișcare pentru clădiri sunt:

Infrarosu (IR), PIR – Pasive Infra Red sau Proporțional Infra Red, sunt cele mai populare datorită simplității constructive; mișcarea este detectată cu ajutorul unei perechi de receptori IR care sunt orientați către două zone adiacente din zona de detecție; când un corp cald se deplasează dintr-o zonă către cealaltă, apare o diferență de potențial între valorile măsurate de cei doi senzori; cu cât numărul de zone este mai mare, cu atât senzorul este considerat mai bun;

Ultrasunete (US) – detectoarele US sunt de tip activ și au incorporate un emițător și un receptor; când o persoană se deplasează în zona de detecție a aparatului, se produce o alterare (efect Doppler) a frecvenței semnalului recepționat;

–  Radio frecvență (RF) – detectoare RF sunt de tip activ și au incorporate un emițător radio și un receptor; când o persoană se deplasează în zona de detecție a aparatului, se produce o alterare a frecvenței și a intensități semnalului recepționat; după frecvență de lucru, le veți întâlni ca detectoare “HF” (de înaltă frecvență) sau “MW” (microundă); spre deosebire de senzorii PIR, cei RF pot fi poziționați în spatele unor panouri, pereți subțiri sau ecrane “transparente” pentru undele electromagnetice;

– Cameră video – funcționarea detectoarelor bazate pe aceasta tehnologie înglobează o cameră video și un procesor video dedicat care analizează constant dacă apar modificări ale imaginii captate; aceste detectoare sunt în general mai complicate și mai scumpe, în schimb pot identifica mai bine oamenii, iar uneori pot chiar face o identificare a numărului de persoane aflate în zona de detecție;

“dual technology”– unele detectoare mai moderne utilizează o combinație de două tehnologii! Această complicare tehnică este necesară pentru reducerea declanșărilor false sau pentru a face economie de energie. De exemplu, senzorul permanent activ este de tip pasiv pentru că este care este mai economic, uzual un PIR, iar cel activ este pornit doar pentru confirmarea unei detectări.

Mai rar sunt utilizate și alte tehnologii cum ar fi bariera optică sau detectorul de vibrații, dar acestea sunt utilizate în special în sistemele de securitate.

 

Din punctul de vedere al amplasării, detectoarele se pot grupa în:

– detectoare de interior cu montaj îngropat (ST), cele mai frecvente;

– detectoare de interior cu montaj aplicat (PT);

– detectoare de interior miniaturale;

detectoare de interior cu montaj în rame 55x55mm (System 55);

detectoare de interior cu montaj la mare înălțime (HighBay);

detectoare montate ascuns;

detectoare de exterior.

 

Daca aveți întrebări sau comentarii despre detectoarele de mișcare/prezență vă rugam sa ne scrieți!

Leave a Reply